Archive | octombrie 2012

GIMNASTICA DUPA NASTERE

Sarcina vine cu o multime de factori care transforma corpul viitoarei mamici, de aceea imediat dupa nastere ne gandim cum sa scapam mai repede de kilogramele in plus si sa revenim la starea dinainte de sarcina. Asa cum am prezentat intr-un  articol trecut, e nevoie de un plan intreg de recuperare. Azi ma voi opri doar la gimnastica sau exercitiul fizic.

1.GIMNASTICA DUPA NASTEREA NATURALA.

Desi dorinta de a scapa cat mai repede de kilogramele in plus este mare, se recomanda ca gimnastica sa se faca abia dupa 4- 6 saptamani de la nastere,  deoarece trebuie sa-i lasam timp corpului sa se refaca in ritmul lui dupa nastere ( uterul trebuie sa revina la forma initiala, muschii abdominali care s-au alungit prin cresterea abdomenului, vor reveni la forma initiala abia dupa cateva saptamani ). Incepeti intai cu exercitii usoare de tip Kegel. Acestea au ca scop refacerea musculaturii vaginale, prin contractii usoare la nivelul pelvisului. Continuati cu 10 sedinte a cate 6 ridicari ale pelvisului pe zi si trei patru sedinte a 10 inclinari ale pelvisului si 10 incordari ale abdomenului pe zi. Puteti continua cu ridicarea de greutati usoare din saptamana urmatoare. ( Atentie la articulatii! Nu fortati articulatiile mai mult de 10 secunde!) Cresterea greutatilor se face progresiv pe masura ce simtiti ca va recapatati fortele. Se vor evita sariturile si  miscarile bruste. Dupa varsta de 6 saptamani puteti opta pentru exercitiile in apa sau inot.(Acestea sunt recomandate doar daca nu mai aveti scurgeri.). Pentru obtinerea unei conditii fizice si dezvoltarea armonioasa a corpului, incercati sa combinati cat mai mult tipurile de exercitii fizice, la care recurgeti. Inscrierea intr-un program cu antrenor ( de tip aerobic ) se va relua abia dupa o perioada de 5-6 luni de la nastere, abia dupa ce v-ati pregatit corpul cu exercitii usoare.

2.GIMNASTICA DUPA CEZARIANA.

Cezariana este o operatie pe abdomen, de mare amploare care poate produce complicatii grave dupa nastere daca nu se respecta conduita in recuperare, care poate dura pana la 6 luni. Mobilizarea cat mai rapida dupa operatie grabeste vindecarea si previne formarea cheagurilor de sange vasele membrelor inferioare. Miscarea picioarelor prin exercitii usoare dupa incetarea efectului anesteziei, ridicarea in picioare cu ajutor si adoptarea unei pozitii cat mai drepte a spatelui pot fi considerate primele sedinte de gimnastica in acest caz. Incepeti cu mersul prin salon imediat. Efectuati miscari incete, lente. Nu incercati rasuciri, aplecari, ghemuiri pana nu va simtiti in stare. Nu ridicati greutati pana dupa  varsta de 3 luni. ( Ridicarea copilului din patut si punerea la san nu afecteaza ca si greutate operatia cezariana. In primele doua- trei zile puteti solicita ajutor in acest sens dar treptat va puteti ridica singura copilul, pe masura ce va recapatati fortele si energia de dupa operatie).

 1.INCEPUTUL

Povestea mea incepe cu cateva luni in urma cand acolo in Rai, fiind un biet sufletel pierdut, printre atatea suflete l-am cunoscut pe cel care ar fi trebuit sa-mi fie bunic ( acum ca sunt pe cale sa imi incep o viata noua).  Venise acolo pentru ca-l chemase Dumnezeu, dupa o perioada in care s-a luptat cu boala. Mi-a povestit toata viata lui. Am inteles ca a avut o viata frumoasa plina de realizari, impliniri, dar avea un singur regret. Ca nu apucase sa isi tina in brate un nepotel sau o nepotica. Si ca a lasat acasa cateva suflete suferinde care era sigur ca nu ar fi putut umple golul creat de lipsa lui orice ar fi facut ele. Asa ca intristat de ceea ce vedea de acolo din cer, a hotarat intr-o zi sa mearga la Dumnezeu si sa-i ceara sa trimita pe cineva in locul lui acolo jos, sa-i ia locul.

Si asa m-am trezit intr-o zi ca Dumnezeu, m-a luat la o plimbare prin Rai si apoi mi-a spus ca a venit timpul sa traiesc din nou. Mi-a prezentat apoi viata de acolo de jos si asa am reusit sa-i vad pe cei care urmau sa-mi devina parinti in viata pe care urma sa o traiesc din nou. Mi-a povestit putin despre viata lor, despre cat de mult se iubeau si cat de mult si-ar fi dorit sa aiba un copil pe care sa-l simta aproape… sa-l iubeasca. Au facut totul pentru asta: au urmat tratamente, au consultat medici si s-au rugat la Dumnezeu fara sa-si piarda vreodata speranta ca aceasta minune se va intampla.

Sincer, putin imi era frica de aceasta situatie deoarece nu mai traisem o viata de aproape cincizeci de ani, timp in care multe lucruri s-au schimbat.  Si uite asa, aventura mea de noua luni era pe cale sa inceapa.